O lene în plus, o
lene în minus nu poate afecta un creier ce muncește zi de zi. Te scoli din pat,
te întinzi, mai caști puțin și ești pe picioare mai devreme decît te așteptam.
E ora 14:48, ai uitat de ceasul deșteptător, de melodia ce în fiecare dimineață
îți irita urechile cu sunetul „e timpul să te trezești, trebuie să pleci la
ore”. Ești cîțiva pași distanță de universitate, însă renumitul autobuz al
acesteia mereu e la ușile tale. Nu te grăbește, te așteaptă ca un cîine milos fără
a scoate un sunet. El e creat special pentru tine și îți este oferit pentru
utilizare din prima zi cînd ai depus actele la facultate. Și actele. Dacă
înainte te rugai să ai o notă trecătoare ca să îți poți continua studiile, acum
uiți de acel carnet prăfuit cu notele de la liceu și pășești vioi în noua sală
de curs. Ești student, iar acele cifre pentru care trebuia să muncești ani
buni, acum nu mai ai nici o valoare, ba mai mult, ești bugetat, iar guvernul
îți mai achită și lenea.
Toată noaptea ai
petrecut-o în club cu prietenii. Nu îți mai aduci nimic aminte după a cincea
sau poate a patra sută de grame. Le-ai încercat pe toate, de la votcă la tequila,
iar trupul îți sălta în ritm de dans. Acum, condus de șoferul autobuzului, pînă
în sala de curs, nu îți mai vezi gașca „spirtuită” de ieri, însă ești fericit
că fumul de țigara, ce a acoperit întreaga cameră, îți umple plămînii cu o doză
de aer „curat”, iar mirosul de cafea te ademenă. Niște fete îți flutură din
mîini, iar tu le recunoști printre acele fuste ce dansau în fața ta. Ești
mîndru că ai putut să îți mai aduci aminte ceva. Proful e în fața ta, tot ce
vorbește e ca o muzică de fundal. Nu poți spune că e buna, dar nici rea. Mai
ciulești urechile din cînd în cînd și îl mai zărești prin acea ceață. Nimic mai
mult, doar e universitatea ta de vis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu