marți, 10 noiembrie 2015

Hienele mușcă din durerea României


Dragă mass-media,
În numele celor care acum nu mai sînt printre noi, în numele vic­timelor incendiului din clubul Co­lec­tiv, precum și a familiei, a prieteni­lor și a oamenilor apropiați acestora vă rog să nu puneți această trage­die pe acorduri de manea și muzică de prost gust. Adresez vouă, co­le­gi­lor de breaslă, care ați demonstrat o al­tă față a jurnalismului de calita­te, o rugăminte de a vă comporta în li­mi­­tele decenței. Sînteți ca niște hiene care în goană după senzațional și ir­e­petabil mușcați din decența și res­pec­tul presei de azi. V-ați înfipt adînc în drama poporului român și în­ghi­țiți din carnea proaspăt arsă fără pic de remușcare și fără a pune sub semnul întrebării ceea ce faceți. Oare e u­man să aruncați cu nume, cu poze de­mo­ralizatoare și cu viețile celor ce au avut de suferit? De ce transformați o catastrofă într-un reality show?
Mă doare ceea ce văd și aud a­cum și nu îi pot găsi o explicație. Vă hrăniți cu necazul altora și cu dure­rea tuturor. Le urmăriți fantomele și umbrele, nu le dați pic de răgaz. Voi nu știți ce înseamnă lacrimă de ma­mă suferindă sau copil rămas fără părinte. Nu înțelegeți ce înseamnă pentru aceștia o poză a unui ca­da­vru de nerecunoscut în fața căreia scrie un nume de om. Cum v-ați simți voi dacă mass-media ar mușca din co­pi­lul, sora, fratele sau părintele vos­tru? Oare le-ați permite să o facă?
Trăim într-un secol al jurnalismului pervertit unde fiece pas este no­tat și fotografiat. Ce public țintă urmăriți atunci cînd difuzați mo­men­te de la o înmormîntare sau fa­ceți o galerie foto a victimilor? Voi, așa numiții jurnaliști, trebuie să res­pectați codul deontologic și să vă ab­țineți de la publicarea materialelor ce încalcă dreptul la intimitate al fa­miliilor îndoliate.

Prins între haitele de lupi

„Trick or treat?”, cu acest me­saj se bate acum la ușa mea. Nu se cer bomboane Bucuria sau napolitane Nefis, ci se cere drep­tate. Nu e o zi specială, o săr­bătoare cînd un asemenea lu­cru e firesc cum ar fi de Ha­llo­ween, dar e o frază pe care o a­u­de de cîteva luni la ușa mi­cu­ței mele țări. Acum în Basarabia e în vogă să porți măști, iar co­rup­ția a devenit un trend. Din bu­zu­narele cetățenilor nu se dau de pomană cîțiva bănuți, ci se fu­ră miliarde. Politicienii nu te mai mint frumos, dar o fac fără pic de remușcare și sunt siguri că nu vor fi trași la răspundere.

Te îngrozești cînd pe stradă umblă creaturi în negru, vampiri de pe buzele cărora se pre­lin­ge sîngele, cînd vezi un zombie trezit din somnul de moarte, vrăjitori spu­nînd magii și mumii înfășurate în bucățile de așternut ce a fost cîndva de culoare albă, însă acum lucrurile au căpătat o altă amploare. Nu poți ve­dea cu ochiul liber toți acești monștri pentru că știu să joace rolul de om cin­stit. Au măști minuțios lucrate ce ascund cu desăvîrșire chipul pătat de lăcomie și scăldat în corupție. Sub patul țării mele nu se mai ascunde acel monstru din copilărie, ci unul cu dinți și gheare ce iese din ce în ce mai des la vînătoare. Acum el locuiește într-un oraș brăzdat de corturi unde oa­menii încearcă să-l alunge. Nu e atît de ușor să prinzi un lup în piele de oaie mai ales atunci cînd nu te lupți cu unul singur, ci cu o haită.
Monștrii singuri se dau de gol, protestele cetățenilor moldoveni i-au stîr­nit, iar lupta între vînător și lup s-a transformat într-o reglare de conturi între doi oligarhi, pe de o parte e Filea (Vlad Filat), iar pe cealaltă e Plaha (Vlad Plahotniuc). Și cu toate că la prima vedere pare a fi un pas serios în lupta anticorupție, banii și puterea sînt la mijloc și ei sînt cei care decid cine să fie responsabil de nemulțumirile din Piața Marii Adunări Na­ționale.

http://www.opiniastudenteasca.ro/atitudine/pastila-de-dupa/prins-intre-haitele-de-lupi.html