O medalie desprinsă de pe pieptul unui soldat vorbește
despre curajul acelui bărbat, care nu de mult a luptat pentru ași proteja
hotarul propriei țări. Acum timpul și-a luat revanșa și l-a transformat într-un
bătrîn lipsit de puteri. Își aduce aminte cu groază de sîngele vărsat pe cîmpul
de luptă, de sute de soldați ce zăceau la pămînt și înginau cuvîntul „viață”.
Timpurile s-au schimbat, sociatetea a suportat schimbări, dar acel instinct al conflictului
armat încă mai persistă. Ici acolo bătrînului soldat i se șoptește că războiul
vine cu pași grăbiți acum, în secolul păcii. Închide ochii, răsuflă adînc, nu
își poate imagina că omenirea va mai risca cu mii de suflete pentru a restabili
echilibrul nu de mult obținut.
Nu demult au luptat contra inamicului, iar acum în pragul
Zilei Europei frica de odinioară mai persistă. Rusia și-a încolțit dinții și
dorește sa-și ia revanșa. Un stat atît de puternic în plan militar rîvnește sa
își reîntoarcă hotarele. V. Putin, după atîțea ani la „domnie” aspiră să îl
facă pe viteazul și într-un mod tacticos pornește la atac. A început cu o
fărîmitură de pîine, dar acum colții au mușcat o jumătate din aceasta. Ca un
cîine flămînd nu se oprește, cu ochii lucind tiptil se apropie de pradă. Nu
este nevoit să o atace primul, pîndește momentul ce-l mai potrivit și fară nici
o trudă simte victoria. Prada singură îi cade în gură. Și cînd te gîndeai că
acel soldat încărunțit de timpul nemiluitor ar trebuie să se bucure de viitorul
prosper al urmașilor săi, apleci capul și nu știi ce sa îi răspunzi. Cuvintele
îți zboară din minte, îți rămîne doar speranța, speranța ca vînătorul sa îți
lase prada…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu