Organizația ART-Labyrinth aduce culoare în sufletul celui ce dorește să se
manifeste
ART-Labyrinth este o
organizație nonguvernamentală, care încearcă să valorifice cultura națională,
precum și valorile, tradițiile altor popoare din Orient și Occident. Sub muzica
shamanică a teatrului „Satori”, ghidînd marionele sub egida teatrului „Der
Golem”, sub jocul focului, plăsmuirea vaselor din ceramică, înconjurați de
poezie, muzică și cîntec, sub măștile de porțelan a teatrului, membrii
organizației au încercat să le ofere vizitatorilor săi o gamă largă de
ocupații. Au început de la zero, au trăit fără apă și electricitate, nu aveau
podea și înghețau de frig, dar au încercat să se ridice și să-și împărtășe
valorile.
Cu un alb șters
de ploaie este pictat pe albastru Muzeul
Zemstvei, o clădire sobră cu un
nivel, nu prea colorată şi fără vitralii la geamuri. Construcția reprezintă
partea de jos a aşa-numitului cartier-muzeu, unic pentru Chişinău, deoarece
acest cartier – este singurul care s-a păstrat în forma iniţială de mai bine de
100 de ani, acolo unde de un veac nimic nu s-a demolat şi unde nimic nu s-a
construit. Un loc care aparent pare a fi uitat de ochii lumii, pe o stradă
îngustă din centru capitalei, găzduiește zilnic focul, muzica, teatrul, dansul,
arta confecționării și zeci de perechi de ochi. Ușa scîrție, timpurile i-au
oferit un colorit specific ce întîlnește fiece oaspete ce a hotărît sa-i
pășească pragul cu muzică. Pe holuri domină un aer rece a trecutului
îndepărtat. Geamuri înalte înfipte în pereții decojiți și holul care așteaptă
de după uși o licărire de lumină, atrag curioșii. M-am rătăcit printre zecile
de uși ce se deschid cu propria muzică, ghidată de glasurile copiilor, ce
zgomotos se jucau, am intrat într-o odaie tapetată într-un verde deschis cu ornament
abstract. Pe pereți atîrnă tablouri de diferite mărimi, unele au rame, altele
își prezintă frumusețea pînzei bine lucrate. Cîteva fotolii învelite în galben,
scaune cioplite din lemn și o sobă în mijlocul camerei. Sub acoperișul clădirii
un nou curent pentru Republica Moldova, curentul hippie.
Ideea a apărut
cîțiva ani în urmă. „Am deschis primul și unul dintre cele mai mare festivaluri
sub cerul liber «Open
Air» care nu înfățișa muzică
rock, populară pe acele timpuri, dar muzică ethno. Am prezentat publicului larg
curentul hippie, care pînă în momentul de față nu exista.”, povestește Sergiu,
care pentru prieteni se numește Serdar, unul dintre fondatorii organizației
ART- Labyrinth. Un grup de muzicanți, care călătoreau din țară în țară și se
îmbogățeau cu sunete și curente noi s-au împreunat. „Am început să confecționăm
împreună cu prietenul meu Sașa tobe. Ne-am învățat singuri să cîntăm la ele și
am format o grupă care cînta muzică shamanică, dacă o pot numi așa.”. O
colecție de instrumente muzicale, printre care și zeci de tobe își așteaptă
într-un colț mîinele ce le vor face să vibreze în unison. Praful nu a reușit să
le acopere, iar acele mîini frecvent își alină fluierele, chitarele și tobele.
Culorile unui festival hippie
De la acordurile ethno,
pînă la arhaic, experimental sau non-aggressive cavalerii medievali luptă între
ei pe un cîmp din zonele pitorești ale Moldovei. Îmbrăcați în armură de fier,
cămăși de zale cu coifuri pe cap, apărîndu-se cu scuturi și cu armele în mîină
soldații din evul mediu prezintă o scenă din trecutul istoric al Europei. De la
coifuri confecționate din plăcute de os cusute pe un suport textil sau din
piele mergem cu pași grăbiți la armuri de solzi, trecem prin epoca bronzului cu
armura sa denumită hoplitului și ajungem la armura de zale, mult mai mobilă și
mai ușoară ca cele precedente. De la epoca medievală la cea antică, Adam și Eva
pictați cu flori și frunze umblă dezgoliți printre spectatorii show-ului de
vară. Iar cînd soarele apune timpul se închină în fața puterii focului. Teatrul
focului și iscusința manevrării prezintă o altă poveste. Păpușile ghidate de
om, zmeul zburător, corturi shamanice, indieni îmbrăcați în piele de animale,
acrobați și oameni ce pășesc pe rugul focului fără a simți durerea, toate
acestea sunt cuprinse de festivalul „Open Air” care are loc anual, acesta este
festivalul care a dat viață organizației ART-Labyrinth.
„Open Air” a găzduit în acel an peste 500 de
oameni, sute de entuziasmați. Organizatorii încă nu aveau experiență în acest
domeniu și optau pe improvizație. „Mulți ne ajutau să punem corturile, să
aranjăm mobilierul. Am făcut cunoștință cu zeci de oameni, actualii noști
prieteni. Printre ei se afla și cu un indian, care de 20 de ani călătorește
prin diferite țări ale lumii.”. După festival tinerii hippie au hotărît să se
stabilească undeva definitiv, doreau să aibă propriul atelier, un culcuș și locul
unde să adune admiratorii muzicii lor. „Treptat sfera în care activam s-a
lărgit, în afară de cercurile muzicale a apărut clubul de film și clubul de
ceramică.”.
Lîngă Sergiu atîrnă
pe perete trei rafturi. Pe unul din ele sunt căni din ceramică, căni handmade.
Fiecare este individuală, iar lutul din care sunt pălmuite are diferite forme,
unele mai drepte, altele puțin turtite sau puțin mai pătrate. Culorile și guașa
de pe ele pictează caractere, chiar dacă sunt uniți de un curent, curentul
„peace” (pacii) și-l manifestă individual. Mai sus de acesta, pe un alt raft te
oglindești în vasele de sticlă pline cu frunze de ceai. Căldura localului vine
și de la aceste mici frunzulițe ce te încălzesc pe timp de iarnă și te răcoresc
pe timp de vară. Micile meniuri cu ceaiuri nu te obligă să îți achiți ceașca,
doar să dai de la suflet cît dorești, ART-Labyrinth este o organizație
non-profit care adună iubitorii de artă sub același acoperiș.
Un început, o istorie
Muzeul Zemstvei
nu este primul local care a deschis ușile organizației. Se află sub numărul
trei, precedat de un fost cinematograf sovietic din parcul Valea Trandafirilor.
„Ne-am ciocnit inițial cu multe probleme, nu aveam apă, canalizare și lumină.
Am rezistat doar un an și ne-am mutat într-un loc din parcul Valea Morilor.
Plăteam mai puțin arenda, dar nu eram scutiți de incomodități, luam apa de la
izvor și nu aveam canalizație”. Cîțiva ani mai tîrziu întîmplător, au dat de
muzeul unde acum se află. „Un cunoscut de al nostru organiza aici o expoziție și
ne-a întrebat dacă ne convine locul”, spune Sergiu privind în jur de sub
ochelari. Cînd s-au mutat în Muzeul
Zemstvei au constatat că în afară de pereții groși și tavanul înalt nu
aveau nici podeua sub picioare. Totul era putred și vechi, cu mîinele lor au
readus la viață construcția sovietică. Scîndură cu scîndură au putut păși în
noua locuință. Au tras apa, au curățat canalizarea.
Acum pereții sunt
traversați de sîrme și cabluri. Cînd au intrat nu era electricitate, iar acum
ard multe luminițe. În centrul camerei stă o sobă. Au construit-o singuri. „Am
cutreierat multe poduri pentru a strînge cărămida”. Pe holurile fostului muzeu
domina un aer rece, iarna vizitatorii înghițau, iar scăparea au găsit-o în
construirea unei sobe. „Acum căldura se menține 24 de ore după ce focul s-a
stins”. Copii aleargă și se mai aude cum podeau scîrție, nu mai are găuri și
este acoperită cu covoare mici și mari rupte din propria realitate, sunt donate
sau cumpărate de la second-hand-uri. „Sălile sunt mari favorabile unei
organizații obșteaști, ceea ce ne permite să desfășurăm diverse concerte”, se
aud glasurile zgomotoase a picilor ce zburdă dintr-o încăpere în alta, iar
alături părinții discută între ei.
„Avem loc în subsol, unde putem depozita
inventarul și instrumentele. Am făcut acolo bucătăria, iar mai tîrziu am
deschis un club de vegetarieni”. Pereții camerei de alături sunt pictați, un
desen pe fonul cerului prezintă minunile lumii într-o bulă de apă care plutesc
în cerc. Marea, focul, hieroglifele și cifrele descriu camera. Sculpturile zeităților
și a oamenilor, vase din ceramică sunt
aranjate pe rafturile odăii.
Locul a fost adus
la forma inițială doar peste un an, acum el găzduiește organizația
ART-Labyrinth al treilea an. „Nu ne mai ciocnim cu lipsă de oaspeți, ne aflăm
în centrul capitalei, un loc unde se pot aduna toți din diferite regiuni ale
orașului. Cînd eram în parcul Valea Trandafirilor se străngeau în mare parte
cei din regiunea Botanica, iar cînd ne localizam în Parcul Valea Morilor oamenii
se temea să se apropie mai ales iarna, unde trebuiau să urce și să coboare sute
de scări pentru a ajunge la destinație. Cînd te gîndeai că poți să îți rupi un
picior, nu dorești să riști”, spune în glumă Sergiu și împreună cu prietena sa
rîd.
„Multe grupe din
Italia, Franța, România ne ajută să organizăm diverse festivaluri ca Open Air,
festivalul de ragi, de muzică electronică.”, își amintește Sergiu. În incinta organizației date sunt multe
workshop-uri, clubul de anime, clubul iubitorilor de filme sau desena animate,
cursuri de ceramică, lecții de tobe, școala focului, cercul de teatru, diverse
expoziții. Gălăgia a cuprins toată sala, copii aleargă, se joacă, se împing „e
un proiect nou, serele destinate copiilor, iar uneori le organizăm și lecțiile de yoga. Cu toții am crescut și acum
avem copii. Am rămas în suflet hippie și trebuie să acceptăm o altă realitate,
unde nu mai suntem singuri, dar alături de pici. Posibil că tînara generație care
crește sub muzica tobelor va fi altfel decît cea crescută cu Baby Hall-uri.
Punctul încă nu a fost pus
Organizatorii planifică
pe viitor să dezvolte Street Art, o direcție puțin cunoscută pentru
chișinăuieni. Totul va avea loc afară, sub cerul liber și va fi destinat
tuturor perechilor de ochi ce vor traversa strada. „Vom prezenta sculpturi și
graffiti. Va domina ideea libertății și anarhiei. Fiecare individ dorește să
evadeze din sistemul actual, care de pe băncile școlare ne impun anumite
restricții. Ideea de contra Babilon și libertatea creației trebuie să fie mai
presus.
Din păcate oamenilor de artă le este greu să se organizeze. Ideea de a
căuta finanțare, de a aduce în ordine și de a repera nu le este caracteristică.
Oamenii de artă sunt mai vulnerabili la asemenea lucruri și au nevoie de
ajutor. Noi încercăm să îi organizăm și să deschidem noi direcții pentru ca ei
să se manifeste.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu