Jurnalul unui adolescent

”23.09.2010

Mă sculasem a cîta dimineață din cauza scandalelor, cerților. Din nou părinții nu împărțiseră ceva, din nou tata striga și o înjosea, iar mama beată cu sticla în mîină îi răspundea cu aceeași monedă. Tatăl închise ușa trîntind- o tare, asta însemnă că plecase la lucru, mama aruncase sticla în ușă. Ea se împraștiase pe tot holul.  Acum  îngenunchease și plîngea. O ridicasem frumușel ducînd-o în dormitor să se calmeze. Acum îmi rămase să fac ordine, sticla putea să o rănească daca va ieși din cameră. Din cauza acesteia iar întîrziasem la ore, iar profesori erau nemulțumiți de mine. Nu o mai aveam prietenă ca să mă ajute, mă certasem cu ea, adică mă trădase, 

dezvăluise toate secretele mele colegilor și acum mă făcuse de rușine. Adrian nu se mai uita la mine gîndea că sunt  naivă, fetele din colectiv mă înjoseau crezîndu-mă de o minciunoasă. E așa de complicat să- ți  găsești prieteni adevărați în care poți avea încredere, pe care poți să te bazezi în cele mai grele momente ale vieții, chiar și în vîrsta adolescentină, cea mai complicată din toate, care impune în sine sentimentul de încredere ca unul fundamental al dezvoltării psihice și morale a viitorii personalități. Fără de ei te simți atît de singur ca închis după gratii, fără de respirație, de parcă timpul s-a oprit și nimuc nu-l va readuce la normal, mai ales cînd părinții nu sunt interesați de educația ta și de viața pe care o duci.

Așteptam cu nerăbdare să se sfîrșească orele, dar timpul curgea atît de încet încît sufletul urla de durere. Nu mă puteam gîndi la lecții, eram dusă de valul celor întîmplate, de veșnicele cerți, de trădare, de înjosiri, cînd profesoara mă interogase. O auzisem după ce-mi spuse numele de 4 ori, neînțelegînd ce se întîmplă mă sculasem fiind întrebată de tema pe acasa pe care nu eram în stare să o fac. Am plîns toată noaptea, adormisem spre dimineață cînd tata se culcase în salon, iar mama rămase în dormitor. Răspunsul fusese ”Nu am făcut”, iar la întrebarea  ”de ce?” nu puteam răspunde. Primisem o notă negativă, mă întristase tare, îmi venea să plîng, dar cu asta nu se sfîrșise. Unul din colegi, și anume cel de care eram îndrăgostită aruncase o glumă în adresa mea. Toată clasa începuse să rîdă. Observînd că îmi curg lacrimi alergasem spre ieșire fără să mă întorc. Clasa începu a rîde mai tare de sensibilitatea mea. 

 Fugisem afară, mai departe de tot. Mă plimbam prin parc, bătea un vînt îngrozitor, eram slab îmbrăcată, dar totuși suportam. Plîngeam, simțeam acele picături sărate care se prelingeau pe față și zburau odată cu vîntul, dar nu le puteam opri. Mă gîndeam la toate, toate deodată și nu știam soluția.  Simt nevoia de a evada din lumea aceasta a mea undeva într-un  vis, departe de acestea unde în sfîrșit voi fi fericită, cu adevărat fericită.

Ziua îmi mai oferise o surpriză începuse sa ploaie. Ploua mășcat, des, hainele subțiri repede deveniseră complet ude. Am început să fug spre casă. Din neatenție ma lunecasem și căzusem. De ce sunt așa de nefericită? Oare mereu va fi doar rău. Viața e un adevărat ad zi de zi din care nu pot evada… NU POT!

După toate acestea cineva îmi întinse mîna. Era un băiat drăguț, ce mă condu-se   pînă acasă. Aflasem că e student și pleca la ore, dar a hotărît să mă ajute. Îmi oferise scurta sa pentru a mă încălzi.  Îi eram așa de recunoscătoare, era singurul moment pozitiv din acea zi și ultima săptămînă. Discutasem mult la mine pe scară și îmi propuse o plimbare în următoarele zile. Acceptasem , eram în culmea fericirii.

Mă ridicam pe scări  cînd auzisem din nou strigăte, pocnituri, un adevărat haos. Înțelegeam că nu voi putea dormi din nou și că pot uita de teme, dar încercam să-i împac. Primisem o lovitură peste fașă de la mama, tata mă alungase în cameră, iar ei continuau cearta de parcă nu ași fi existat.

Plîngeam, dar ei nu mă auzeau, nu  puteau înțelege   că cearta părinților influențează asupra copiilor, erau indiferenți. Plingeam, plîngeam, și iar plîngeam și va continua toată noaptea pînă nu se vor potoli… ”

Cînd totul îți pare atît de rău gîndește-te că la alt cineva poate fi o situație mai neplăcută decît a ta, și el are nevoie de ajutor. Prietenii sunt acel umăr care îți servește ca sprijin, dar cîte odată oamenii necunoscuți sunt cei ce-ți oferă o speranță. Încearcă să asculți și ce spun alții sau întinde mîna spre a fi ajutat. Caută în toate minusurile vieții niște plusuri deoarece ele există doar trebuie să deschizi ochii, să respiri adînc și să te gîndești pozitiv.

În familia nu e mereu liniștea pe care ți-o dorești, există conflicte, dar trebuie sa fii puternic și să treci peste ele, căci  nu sunt veșnice. Nu numai copii au necesitatea unui ajutor, dar și părinții, toți suntem oameni și avem nevoie de sprijin. Știu că e greu sa-l găsești, dar totuși CAUTĂL, nu-ți pierde speranța.

Dese  ori suntem trădați de persoane de la care nu ne așteptam, este ceva firesc. Cît de aproape nu ne-ar fi cineva, nu putem avem încredere totală, deoarece ne  poate provoca durere în orice moment, poate nu intenționat, dar totuși ne rănește. Orișicine merită o a doua șansă, dar trebuie să fim precauți pentru a  nu nimerim în aceeași capcană de mai multe ori.  Ferește-te de cei fățarnici și fii atent la cei ce-ți sunt alături. îți cunoști dușmanii și de ce sunt ei în stare, dar ei nu pot rări așa de tare ca un prieten.

Școala,  neînțelegerile dinte colegi și cu profesorii, sunt niște probleme des întîlnite la vîrsta adolescentină, dar ușor rezolvabile dacă există dorință. Dacă intenționezi sa fii primit într-un colectiv demonstrează-ți  capacitățile, fii mai sociabil și nu te teme să te schimbi, căci vei cultiva mai mere încredere în tine, daca vei crede în propriile puteri, vei deveni un adevărat luptător, iar în ochii celor din jur te vei ridica la un alt nivel.

Profesorii nu sunt niște tirani, și te pot ajuta ,înțelege. Încearcă doar să le vorbești, poate că ei sunt acea mînă de ajutor pe care tu o refuzi. Tu vei avea șansa să te corectezi în fața lor și să le demonstrezi că poți mai mult.

Mereu luptă și vei cîștiga, nu te teme și mergi înainte. O zi nu înseamnă o viață, deci poți repara greșelile și restabili balansul. Știu că ești puternic, nu lăsa capul în jos