Tăiem din rădăcină orice inițiativă și smulgem din pămînt tot ce cîndva ar
putea să rodească. Nu ne gîndim la viitor, nu ne gîndim că poate ce azi toporul
taie, mîine ne-ar fi ca aerul de bun, și de cele mai multe ori închidem ochii
și punem banii în buzunar.
Tragem cu ochii la alții, îi pîndim din ascunzișuri, le zîmbim dulce
atunci cînd încearcă să ne demaște și ne transformăm în cei mai buni prieteni.
Încercăm să fim inocenți și lipsiți de gînduri ascunse, însă în minte
încolțește permanent invidia. Nu iubim concurența și venim cu toporul chiar
și în ograda vecinului. El nu se așteaptă. Nu i se pare că teiul lui e așa o
mare comoară și că toți rîvnesc să i-l doboare, dar tragem în țiapă și
înfulecăm din crengile bătrînului tei ce acum trebuie să rodească.
Nu am învățat să cioplim în lemn și nu am fost niciodată pădurari, dar
cutreierăm zilnic prin săcături cu toporul în spate ca să punem la pămînt
sute de copaci. Îmbrăcăm o armură din fier și îndreptăm arma cu capătul
bine ascuțit spre toți cei care ezită să ne aprobe. Nu contează spre cine
ridicăm toporul, fie spre un tei bătrîn, care a trăit o viață și a rezitat
„cariilor” de orice fel, fie spre un copăcel tînăr care recent a ridicat ochii
spre cer. Cu toți aceștia sîntem nemiloși atunci cînd vine vorba de
prosperitatea noastră.
Am încercat să facem din ei mobilă simplă sau luxoasă și astfel am distrus
pe-ascuns păduri întregi. Dar cînd am văzut cu ochii noștri că afacerea nu
merge și că cei de la concurență o duc mai bine, am devenit mai necruțători
ca niciodată. Singura modalitate de a distruge concurența e de a-i tăia tulpina
și de-a o smulge din rădăcini.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu