Indiferența la putere

Stăm cu mîinile în sîn și privim doar sub nasul nostru. Încercăm cîteodată să ne îndreptăm privirea spre lucruri ce nu țin doar de bunăstarea noastră, dar ea se pierde printre problemele proprii neajungînd la destinația. Suntem indiferenți și nepăsători. Purtăm în buzunar dreptul de vot, dar uităm să ne prezentăm cu buletinele la urne. Ne revoltăm cînd auzim de la alții cine a fost alesul cu toate că nu am încercat să schimbăm nimic. Ne gîndim că un vot nu va devia mersul alegerilor, dar rămînem indignați cînd privim cifrele. Doar 26,93 la sută din cetățeni au ezitat să își exprime opinia, doar 26,93 la sută au dorit reforme.

A merge la vot și a bifa un candidat din lista propusă detestă un mod de asumare a rolului comunitar, un gest în favoarea interesului național, un gest prin intermediul căruia influențăm, în beneficiul propriu, politicile continentale. Nu îi putem convinge pe concetățenii noștri să nu lipsească de la alegeri. Pentru majoritatea dintre ei ele par nesemnificative, iar rolul de frunte le revine alegerilor interne. Pentru oameni acestea înseamnă mai mult decît o iluzia a unui viitor prosper în întrega Europă. Chiar dacă nu vreau să accepte acest adevăr, aceștia sunt limitați și nu dispun de o vedere bună. Poartă ochelari pe nasurile lungi deformate de atîta minciună și nu își schimbă lentilele chiar dacă vederea devine din ce în ce mai proastă.

Alegerile Europene sunt privite de alegătorii și așa istoviți de problemele cotidiene drept un gest simbolic, lipsit de o anumită conotație și sens. Astfel uităm că depindem în mod direct de UE din punct de vedere politic și economic și încercăm să ne afirmăm drept cetățeni activi doar fiind înscriși pe lista celor cu drept de vot. Mai agităm spiritele cu vecinii și familia, ne mai dăm cu părerea și enumerăm partea negativă a lucrurilor, dar nu încercăm să căutăm soluții și să întreprindem ceva. Suntem prizonierii propriei indiferențe, prizonierii unei cutii opace fără lumină.

Pe de altă parte, indiferența noastră este ghidată de haosul prezent pe scena publică, care de altfel este înțesată de indivizi care par a nu fi iubit cu adevărat meseria sa. În fiecare zi urmărim pe filele mass-media cum un chirurg devine primar, unui fost soldat sau militar îi revine o funcție străină de cea inițială în parlament sau cum teologii luptă pentru un post de vîrf în domeniul politic. O serie de intruși încearcă să ne ademenească de partea lor, o înșiruire de nume dorește să ne atragă de partea sa fără a avea o bază demnă de a fi aleasă. Nu cerem mult, ahtiem să fim reprezentați, să nu fim luați în derîdere din cauza unor măscărici, dar din păcate indiferența biruie orișice încercare. Suntem indiferenți și nepăsători, suntem fără de lentile de contact cu un viitor mai bun.